Al treilea roman din seria Verhœven. Laureat International Dagger 2015

Martoră a unui jaf pe Champs-Élysées, Anne Forestier, noua iubită a comisarului Verhœven, reușește să scape cu viață de atacatorul ei. Rămâne însă desfigurată și cu traume adânci. Verhœven se implică trup și suflet în această anchetă, ce devine o chestiune strict personală, mai ales că infractorul, un recidivist de o cruzime nemaiîntâlnită, e hotărât să o găsească pe Anne... Astfel, între cei doi bărbați are loc o confruntare pe viață și pe moarte, în care Verhœven se arată necruțător și violent, gata să renunțe la toate principiile sale. Dar cine e, de fapt, vânătorul? Și cine este victima?

Dacă, să zicem, personajul Alex este inspirat din Manon Lescaut, Camille aduce foarte mult cu Toulouse Lautrec. Unul dintre marile regrete ale mele este că nu știu să desenez, așa că am inventat un personaj care știe să o facă. Avantajul de a avea un personaj artist (chiar și unul ratat, cum e Camille) este că poate vorbi și un alt limbaj în afară de cel al investigației criminale. În sfârșit, creând-o pe mama lui Camille, o femeie rea, dar o mare artistă, a fost pentru mine un mod de a-l pune pe Camille sub semnul unei contradicții care îl va bântui în toată trilogia.Pierre Lemaitre

Lemaitre știe să se reinventeze, să surprindă la fiecare nouă carte. La fel stau lucrurile și cu Camille: o construcție perfectă, cu răsturnări de situație imprevizibile. Alert și impresionant, al treila roman din seria Verhœven nu-și dezamăgește cititorii. – L'Humanité

„Cât despre Anne, aceasta abia dacă reușește să iasă din coșmar, încercând să găsească un sens lucrurilor care se petrec în jurul ei. Când își ridică fruntea, camera îi înregistrează pentru o clipă chipul. E sfâșietor. Când descoperă asta, Camille este atât de impresionat, încât încurcă tastele telecomenzii, mai încearcă de două ori, oprește imaginea, dă înapoi, apoi nici măcar nu o mai recunoaște. Nu găsește nimic în comun între Anne, cu figura ei luminoasă, cu privirea veselă, și fața aceasta înecată în sânge, buhăită, cu ochii pierduți și goi, părând a-și fi dublat volumul și a-și fi pierdut forma."