Într-o clinică de psihiatrie din timpul ultimilor ani ai dictaturii comuniste din România, sunt internați mai mulți pacienți, dar nu pe baza fișei medicale, ci după dosarul întocmit de securitate. Aceștia înființează o asociație, cu scopul de a-i atrage pe membrii ei în activități comune, de la simple conferințe pe teme științifice sau literare, la acțiuni de rezistență pasivă sau chiar activă, contra regimului.Asociația lor, intrând în vizorul securității, se va autodizolva, iar beduinii vor fi nevoiți să se expatrieze. Romanul este conceput ca un colaj format din diferite povestiri, cu multe personaje colaterale, ale căror destine, aranjate pe mai multe planuri, dau cititorului o imagine vie despre viața românilor din Ardeal sub comunism. Iar mesajul principal al cărții este că prin cultură și organizare, personalitatea și caracterul omului se fortifică îndeajuns, pentru a putea genera rezistența contra oricărui regim aberant.