Considerat unul din momentele importante ale realismului italian, Femei singure surprinde melancolia și vidul ce macină o societate prinsă între spleen-ul decadenței și nebuniile hedonismului. Clelia, o creatoare de modă de succes, se întoarce la Torino, orașul ei natal, unde urmează să supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasă într-un cerc de tineri mondeni, într-o lume a restaurantelor și a marilor cazinouri, a artiștilor și a petrecerilor. În mijlocul acestei mulțimi de oameni care încearcă să scape de plictiseală, Clelia o întâlnește pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatică și depresivă, a cărei sinucidere din finalul poveștii anunță tragic chiar sfârșitul aceluia care a gândit personajul: sinuciderea lui Pavese. Femei singure a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatură: Premiul Strega.