Tsukiko are 38 de ani, lucrează într-un birou, trăiește singură și îi place să frecventeze un bar și să bea sake. Într-o zi, întâmplarea face să reîntâlnească un fost profesor de liceu, căruia, pentru că nu-și aduce aminte cum îl cheamă, îi spune sensei. Acesta este cu treizeci de ani mai în vârstă, pensionar și văduv. Legătura lor – căreia Hiromi Kawakami îi dă ritmul lent al trecerii anotimpurilor – se conturează discret, iar sensei și fosta lui elevă se întâlnesc tot mai des, se bucură împreună de mâncare și de sake, depind tot mai mult unul de celălalt. Pe măsură ce prietenia lor se adâncește, lui Tsukiko îi trece prin cap că mângâierea pe care o găsește în compania lui sensei ar putea fi ceva mai mult decât amiciția ce i-a apropiat.